Gheorghe-Ilie Florescu (n. 1944) a invatat arta pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau in Bucuresti la sfarsitul anilor ’60. A devenit el insusi cafegiu si totodata sef al magazinului de cafea si de­li­ca­tese din str. Hristo Botev nr. 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau me­dici bu­curesteni, dar si personaje importante din Securitate ori Militie si alti privi­legiati ai re­gi­mului, deveniti cu totii dependenti de "cafeaua Avedis". Dupa cutremurul din 1977, Ar­menasu, cum i se spunea, e numit seful unui foarte mare complex co­mercial din Pan­telimon, dar continua sa prepare "cafea Avedis", de data asta in str. Sfintilor. La mij­locul anilor ’80 este arestat si condamnat pe nedrept, facand astfel cu­nostinta cu pus­caria de drept comun din perioada tarzie a dictaturii. Din pozitia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca Ceauses­cu. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuintelor umane fundamentale, man­carea si bautura, urcand pana la placerile supreme pe care le reprezentau, in vre­mea aceea, cafeaua, alcoolurile fine si celelalte produse "din import", placeri in­ve­cinate firesc cu sexul. A cunoscut, mai ales, mecanismele care faceau sa functioneze acea societate: relatiile, complicitatea, spaga, alaturi de teama de represalii. Cu un surprinzator talent de povestitor, Gheorghe-Ilie Florescu dezvaluie in Confe­si­unile unui cafegiu dedesubturile economiei si comertului aflate pe atunci, in mare par­te, in mainile Securitatii. Mica istorie se intersecteaza cu istoria cea mare in aceste pa­gini scrise cu verva, imbibate de atmosfera Romaniei anilor ’60-’70-’80, cu des­crieri incredibil de amanuntite ale strazilor bucurestene, cu povesti adevarate si per­sonaje pitoresti, multe aflate inca in viata, multe bine cunoscute. Confesiunile, care se sfarsesc, de altfel,