Ştefan Manasia cartea micilor invazii Editura Cartea românească, Colecţia „Poezie“, Bucureşti, 2008, 88 p. Traseul editorial al clujeanului Ştefan Manasia spune multe despre segmentul poezie al pieţei editoriale din România. Poetul debutează la o editură specializată mai ales în romane din zona fantasy sau science-fiction, care nu cred să fi publicat în paisprezece ani mai mult de trei-patru cărţi de poezie, editura Tritonic, unde a apărut, în 2003, Amazon. Îşi reeditează apoi volumul de debut, în 2005, la singura editură românească axată pe poezie, Vinea, la care se lansaseră majoritatea colegilor săi din generaţia 2000, asigurîndu-i astfel volumului şi brand-ul care le conferă un aer de familie editorial douămiiştilor. Lansează apoi în 2006 o plachetă de versuri, cînd tu vii, în colecţia samizdat „no name“, coordonată de Cosmin Ciotloş, în cadrul unui proiect realizat de un cristian, pentru ca, iată, în 2008 să-şi publice cel mai nou volum de versuri, Cartea micilor invazii, la Cartea românească, editură devenită, după relansarea din 2005, un fel de Mecca editorială în zona poeziei. Să recapitulăm: o editură de nişă, axată pe cîştig imediat, care a publicat numai accidental poezie, adică ceea ce ar reprezenta în termenii lui Bourdieu – din Piaţa bunurilor simbolice – artă pură, sperînd probabil prin acest gest într-o acumulare de capital simbolic; o editură care mizează mai mult pe capital simbolic, care ţinteşte venituri mai mici, dar constante şi pe termen lung; o editură samizdat, care mizează exclusiv pe capital simbolic şi o editură mixtă, împărţită în compartimente comerciale şi în compartimente simbolice. Odată ajuns la acest punct terminus editorial, Ştefan Manasia se va simţi probabil cu atît mai puţin un marginal, aşa cum pare să tînjească nostalgic în peisajul interior fisurat de micile invazii. Deşi o salvare de data aceasta există, poezia rămîn