Ultima etapă a campionatului confirmă opinia celor care pun în relaţie directă creşterea investiţiei din fotbal cu saltul valoric în evoluţia echipelor. Este adevărat că numai după cinci etape prinde contur sentinţa retrogradării pentru doi-trei rătăciţi ai primei divizii. Dar condamnarea lor prematură nu mai influenţează competiţia aşa cum se întîmpla în trecutul nu prea îndepărtat.

Ultima etapă a campionatului confirmă opinia celor care pun în relaţie directă creşterea investiţiei din fotbal cu saltul valoric în evoluţia echipelor. Este adevărat că numai după cinci etape prinde contur sentinţa retrogradării pentru doi-trei rătăciţi ai primei divizii. Dar condamnarea lor prematură nu mai influenţează competiţia aşa cum se întîmpla în trecutul nu prea îndepărtat. Atunci, cînd evitarea retrogradării era principalul obiectiv al majorităţii competitorilor, scăparea de griji făcea din echipele de mijlocul clasamentului negustori veroşi ai punctelor mincinoase. La taraba blaturilor licitau favoruri atît echipele de podium cît şi cele aflate pe muchia de cuţit a retrogradării. Acum, fiecare punct are preţul său consistent şi legal plătit. Fiecare poziţie a clasamentului poate crea avantaje materiale de multe ori superioare preţului la care erau negociate blaturile. Peste jumătate din echipele primei ligi vizează locurile care dau drept de participare în cupele europene, cupe aducătoare de profit. În plus, chiar şi echipele situate sub linia de admitere în Europa primesc bani, mulţi bani, din vînzarea drepturilor de televizare a meciurilor.

Investiţiile directe de la echipe, avantajele participării în cupele europene şi banii din drepturile de televizare par argumente capabile să deparaziteze competiţia. Nu sîntem însă nebuni să credem că vremea cîrdăşiilor a apus definitiv. Sînt alteraţi pentru care blaturile reprezintă esenţă a existenţei. E