Disparitia soarecilor de biblioteca Oh, s-au dus demult vremurile cand precizarea unui detaliu umplea cateva luni, poate chiar ani, din viata unui cercetator! Azi, detaliile nu mai au insemnatatea de odinioara. Cine se mai incurca in amanunte? Cine mai are rabdarea sa mearga, pentru verificari, direct la surse, corectand, unde e cazul, datele eronate care au avut parte de o respectabila cariera? Cercetatorul zilelor noastre e expeditiv, n-are timp de pierdut cu fleacuri. De aceea, se multumeste a lua de bune toate cate s-au scris pana la el despre subiectul in chestie, asezand intr-o alta ordine nesigurele informatii obtinute pe aceasta cale. Iar roadele degradarii incete, dar sigure, a meseriei de cercetator se vad fara lupa.
In materie de istorie literara, bunaoara, ele stralucesc de-ti iau ochii. Desi pare de necrezut, suntem in situatia de a nu avea inca o editie critica a vreunui scriitor roman. Dar editia academica Eminescu? - va intreba cineva. Fireste ca e utila, o poti consulta la nevoie, insa e departe de ceea ce se intelege de obicei prin editie critica, fiind serios datoare la capitolul de note si comentarii. Fiindca rostul unei asemenea editii e sa ne puna la indemana toate amanuntele de istorie sociala si culturala in stare sa faca textul inteligibil, sa lamureasca aluziile din cuprinsul lui, sa semnaleze inadvertentele si sa faca indreptarile de cuviinta.
Iata un exemplu. La inceputul anului 1881, Eminescu publica in "Timpul" articolul "Scoala normala superioara. Sectia Bucuresti", unde il acuza de plagiat pe oratorul care se produsese la inaugurarea institutiei cu pricina: Ion Craciunescu. Numai ca trimiterile ziaristului la volumul "Scoala libera" de J. M. Guardia, izvorul vorbitorului ce facuse o foarte buna impresie, sunt inexacte, el incurcand atat paginile, cat si titlurile capitolelor, iar citatele din gazeta reprezinta
