Performance-ul „Eu reprezint România“, care a avut loc joi, 21 august, la terasa Green Hours, a reprezentat un răspuns al colectivului tangaProject la deja (prea) faimosul scandal al poneiului roz expus la ICR New York în cadrul expoziţiei Freedom for Lazy People. Echipa evenimentului a fost reprezentată de: Vera Ion, Ioana Păun, David Schwartz, Andrei Ioniţă, Andreea Eşanu, Alex Fifea, Cristina Gavruş, Monica Marinescu, Sînziana Nicola, Sorin Poamă, Gabriel Sandu, Andrei Şerban. Acţiunea s-a vrut a fi una de solidarizare cu Cristian Neagoe, pentru că, în cuvintele celor din tangaProject, „ce s-a întîmplat cu Cristi Neagoe ne priveşte pe TOŢI cei care sîntem tineri şi încercăm să trăim printre dinozaurii din România“. Generaţia reprezentată, fie şi doar parţial, prin acţiunea care a avut loc la Green Hours este „generaţia care a văzut revoluţia live la o vîrstă la care oamenii nu pot fi minţiţi“. Vîrsta aia a trecut, generaţia a crescut, dar unele lucruri, totuşi, nu s-au schimbat. Ca urmare a întregului scandal legat de micuţa cabalină rozalie expusă la ICR New York, echipa tangaProject a organizat, pe terasa de la Green Hours, un event (un contra-eveniment, dacă vreţi...), plecînd de la o premisă justă şi autosuficientă: „Pentru că e nevoie de reacţie!“. Da, grotescul indignării care i-a făcut pe aceşti noi îngrijitori morali ai naţiunii române (Gâdea, Stan&co. şi, chiar dacă parţial într-un alt registru, Cristian Tudor Popescu) să ia poziţie, adică să dea, încă o dată, cu bîta pseudocompetenţei în baltă, cerea, fără doar şi poate, o reacţie. Sînt destule cazuri în care indiferenţa este o soluţie, dar nu acum, cînd poneiul roz a ajuns, pare-se, să ne ocupe minţile, visele şi coşmarurile, gîndurile vinovate şi nevinovate, cînd, în funcţie de cum ne poziţionăm în raport cu cabalina, sîntem democraţi, comunişti, fascişti, criptofascişti, pseudodemocraţi, securi