Misterioasa domnisoara, care mi-a iesit in cale taman ieri, nu mi-a atras atentia cu a ei personalitate puternica sau cu talentu-i remarcabil, ci dintr-un motiv de-a dreptul banal: culoarea parului. Stau in statie la 42. Pentru ca astept de ceva vreme, ma gandesc sa caut un colt de umbra. M-am saturat de soare. Langa mine apar alte doua siluete. Se ascund si ele de arsita. Imi par comune, acelasi stil, aceeasi vestimentatie. Plictiseala. Printre gene zaresc o mogaldeata. Nu are mai mult de cinci ani, dar a sa mama a hotarat sa o impodobeasca. Specific. La gat, are margele mov. Bluzita mai pastreaza culoarea initiala, iar fusta, larga, pana-n pamant, ii incurca piciorusele. Poarta nuante tipatoare, pe care probabil nu si le-a ales ea. Asa spune traditia. E fata de bulibasa. Imi dau seama dupa imbracamintea femeilor care o insotesc. Sunt si ele impodobite cu zorzoane, fuste inflorate, in nuante tipatoare, si cu cozi impletite, in care si-au prins si basmalele. Pana la urma, nimic iesit din comun. Am mai vazut femei de etnie rroma. Nu sunt deloc o raritate, mai ales in zona veche a urbei, pe unde trec zilnic. Ma frapeaza culoarea deschisa a tenului si a podoabei capilare a fetitei. E blonda. Tiganca blonda? ma intreb. "Bia...”, striga la ea una dintre suratele ei. Iar restul cuvintelor nu-l mai inteleg. Nici raspunsul micutei domnisoare blonde, impopotonata cu cercei si lantisor de aur. E in rromanes. Inca o dovada in plus sa ma conving ca micuta este de etnie rroma. Ii povestesc intamplarea unui prieten si ma intreaba, ironic, daca nu cumva era vopsita. Imposibil. La cinci ani, chiar ar fi fost imposibil. Si totusi? Imaginea fetei cu par auriu si ten balai nu-mi iese din minte. Ma gandesc cum o fi ajuns pe mainile lor si ma intreb daca este exploatata. Caci o vorbi ea limba lor, dar nu-i musai sa-i curga sange de rrom prin vene. Am mai vazut eu rrom cu ochi albast