S-a înnorat puţin cîte puţin, poate justificat, după căldurile din ultimele cîteva zile. Soarele încă făcea feste, intra şi ieşea de după perdelele care puneau stăpînire pe cerul albastru. La un moment dat, n-a mai ieşit. După alte cîteva momente, în care nimeni nu părea atent la schimbări meteorologice, deşi o asemenea schimbare ar putea periclita manifestările de pe scenă, a început să cadă grindina, pe neaşteptate, iar în urma ei, o ploaie torenţială, de te punea pe gînduri: cum să ajung la gară să prind trenul? Să te prindă ploaia în Sighişoara, în cetate, coborînd în oraş, pe caldarîmul ud, plin de şiroaie de apă, e un spectacol în sine. Oamenii adăpostiţi pe la marchizele cafenelelor sau sub arcadele cetăţii te privesc ca pe un clovn nebun, care are tupeul să-şi rîdă de cei mai puternici şi să ignore un fenomen meteorologic. Nu eşti tu singurul. În Piaţa Cetăţii, mai sînt şi alţi „nebuni“ frumoşi care îşi văd de treabă. Mai exact, de spectacol. Atît interpreţii, cît şi publicul, înghesuit pe băncuţe, sub umbrelele aşezate acolo ca să apere de soare, nu de picuri de apă, dar merge şi-aşa, nu se lasă duşi doar din cauza unui torent de apă. E ultima zi a Festivalului Pro Etnica, a VIII-a ediţie, între zidurile Sighişoarei, un festival care adună în acelaşi loc reprezentanţi a 21 de comunităţi etnice care trăiesc pe teritoriul romånesc. Organizat ca de obicei, în principal, de foarte energicul Centru Educaţional Interetnic pentru Tineret, beneficiind de coorganizatori importanţi, precum Municipiul Sighişoara, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca şi de patronaje şi finanţări de la Ministerul Culturii şi Cultelor, de la Guvern, de la Ambasada Germaniei, festivalul a crescut an de an, a atras interpreţi noi şi a reuşit să strîngă un public tot mai divers la scenă. Evenimentele s-ar putea clasa în două categorii, una statică şi una mobilă. Prin cea stati