Ce de-a mai reacţii indignate, înfuriate, jignite din partea liderilor lumii democratice după decizia Parlamentului rus de a recunoaşte independenţa de facto a provinciilor „georgiene” Osetia de Sud şi Abhazia!
Ce supărare pe Saakaşvili, mâncătorul de cravate şi ce imperativă solicitare la adresa CE, NATO, SUA, ONU şi aşa mai departe, de a nu accepta „dezmembrarea” brutală a Georgiei! Ce de mai documente şi principii de drept internaţional invocate pentru a se denunţa abuzul rusesc!
Dacă vom face un exerciţiu stilistic şi vom înlocui din toate aceste declaraţii cuvintele „Osetia” şi „Abhazia” cu „Kossovo”, vom obţine un rezultat perfect valabil. Cele două situaţii se potrivesc ca o mănuşă şi doar schimbarea identităţii emitentelor va putea face diferenţa.
Cine se revoltă şi se miră astăzi de ce se întâmplă în Caucaz, ar fi trebuit să prevadă acest lucru încă de la declararea unilaterală a independenţei provinciei sârbe Kossovo. Şi atunci era vorba de suveranitate, integritate teritorială, de principii de drept. Doar că promotorii manevrei s-au prevalat de argumentul subţire că Kossovo e altceva şi că nu va putea constitui un precedent. Naivitate sau prostie? sau amândouă - dacă cineva a crezut că ruşii vor lăsa lucrurile aşa, fără a răspunde, în maniera specifică politicii imperiale. De fapt, Occidentul i-a servit pe tavă lui Putin argumentul pentru a sancţiona dur principalul „aliat” al Occidentului din coasta sa. De ce ar fi interpretat Putin şi Medvedev intrarea Georgiei în orbita de influenţă a Americii, altfel decât a interpretat America instalarea de rachete ruseşti în Cuba? Nu e aceeaşi formulă? Şi mai ales, de ce n-ar fi răspuns Rusia solicitării republicilor secesioniste - care, de altfel, n-au făcut parte niciodată din statul istoric georgian - atâta timp cât exista precedentul Kossovo? În logica echilibrului global, ruşii au procedat core