"Se confunda natura, deci modelul, cu arta. Se poate ajunge, desigur, la o forma de arta moderna datorita materialelor noi care apar. Trebuie sa existe insa si transfigurare... Conteaza mesajul, nu doar ambalajul..." Deseori, cind se intimpla sa trec pe strada Armeana, in apropierea imobilului ce adapsosteste atelierele artistilor plastici ieseni, in fata ochilor imi rasare, pret de citeva clipe, maiestuosul Turn Babel, strajuit de o macara, in virf cu steagul Uniunii Europene. De ce imi apare in minte acest steag cu pentagrama intoarsa, n-as putea sa spun. Pe masura ce ma apropii de imobil, caut sa fac citeva schimbari esentiale si, printr-un efort de vointa, reusesc sa inlocuiesc macaraua cu girafa lui Dali. In gind, imi fac cruce si dau sa trec mai departe. "Mai multe limbi, o singura voce", imi rasuna in urechi sloganul UE. Incerc sa-l adaptez, din mers, la subiectul meu, astfel ca-mi zic: "Mai multe culori, o singura lumina...". Sloganul nu ma satisface in intregime, dar n-am incotro si trebuie sa ma multumesc si cu atit. Pe masura ce contemplu turnul, peretii lui se topesc, dezvaluind indaratul lor un sir de galerii, in adincul carora, asemenea unor paianjeni uriasi, pictorii isi tes naframa viitoarei glorii. Stind in jurul unor gramezi de "lucruri si amintiri", artistii isi croiesc, cu nerabdare si migala, viitoarele lor capodopere. Asemui, in gind, altelierul unui pictor cu chilia de calugar, dar si cu vizuinele cirtitelor: suprapun peste imaginile cirtitelor conturul umbrei unor heruvimi "numai ochi, peste tot numai ochi" si-mi zic: "Ca sa poti picta lumina trebuie sa pictezi si intunericul... Pictura e ca o rugaciune in care cuvintele se transforma in culori si linii...". De-a lungul anilor, am vizitat de multe ori aceste "chilii". Uneori, in zilele ploioase de toamna, cind ma apasa uritul, ma pomeneam urcind scarita in spirala a turnului, batind la usa cit