Ca in fiecare an din 1992 incoace, sfarsitul ultimei saptamani a lunii iulie apartine la Sighisoara festivalului medieval al carui nume s-a schimbat de mai multe ori in 16 ani de existenta. Organizatorii au dorit sa apropie editia din acest an de ideea un
Printre stropi de ploaie
Un iulie capricios, cu vipie necrutatoare, dar si cu ploi torentiale, a fost simtit la fel si la Sighisoara, in timpul celor trei zile de festival. Au alternat perioadele de ploaie enervanta cu cele de soare stralucitor, plutind pe un cer incredibil de senin. Dar impatimitii de distractii calme si paseiste au fost prezenti la fata locului, mai numerosi decat se asteptau organizatorii: peste 35.000. Populatia orasului a crescut de cateva ori. Mai multi decat in anii dinainte, tineri, dar si familisti, multi copii, romani si straini.
Stradelele pietruite si inguste ale cetatii medievale, dar si centrul orasului s-au umplut de tarabe cu nimicuri: pietre, margele, brose, cercei, coliere, saluri, palarii, curele, fluiere, linguri, cani, postere, brelocuri si toate fleacurile care se vand prin targuri, balciuri sau pe la festivaluri mai mult sau mai putin asemanatoare, pe post de amintiri. Impresia de kitsch sugerata de vanzatorii ambulanti a fost temperata intr-o masura de meseriasii adevarati, care ciopleau linguri de lemn in fata trecatorului sau manevrau o presa antica pentru diplome si texte scurte (fonta, hartia ingalbenita si tusul negrul erau autentice). Temperata si de inventivitatea tinerilor care se anuntau dornici sa-ti spuna o poezie (contra cost), sa-ti cante, sa-ti semneze un certificat de casatorie sau sa-ti vanda... un cui! Spre deosebire de alti ani, corturile cu bere - care se inmultisera intr-atat incat tindeau sa alunge dincolo de zidurile cetatii spectacolul - au ramas in piata de la poale cetatii, ca si muzica si spectacolele de alt fe
