"Romania are nevoie sa-si restaureze ideea de valoare". Valeriu Tomescu La recent incheiata Olimpiada de la Beijing, Romania a ocupat, putem spune, un onorabil loc 17 (din 204 tari participante!). Dar, desigur, orice statistica este relativa. Acest loc este onorabil asa, in absolut, tinind cont de numarul de tari participante si de marimea, respectiv dezvoltarea multora dintre ele (Canada, de exemplu, este sub Romania, avind doar 3 medalii de aur)! Comparind, insa, rezultatele obtinute, putem lesne constata ca este, ca numar total de medalii, cea mai slaba Olimpiada din 1952 incoace, cind Romania obtinea doar patru medalii (1 aur, 1 argint, 2 bronz). Au urmat ani mai buni, buni sau chiar foarte buni, virful absolut tara noastra atingindu-l in 1984 la Los Angeles, cind s-a clasat nici mai mult, nici mai putin decit pe locul 2, cu 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint, 17 de bronz) - cu specificarea necesara ca a fost anul boicotului tarilor comuniste ca raspuns la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980 de catre multe state occidentale... Dupa 1989, Romania a atins un nou virf in anul 2000, la Sydney, cind doar niscaiva misculatii ale C.I.O. au tintuit-o - cu cele 11 medalii de aur, 5 de argint si 9 de bronz - sub locul 10 (11 sau 12, parca), unul dintre primele 10 locuri urmind a-i fi asigurat tarii noastre dreptul la un loc in Comitetul International Olimpic. Autoritatile romanesti - de la Comitetul Olimpic si Sportiv Roman si Agentia Nationala pentru Sport pina la Guvern si toate celelalte institutii ale statului implicate direct sau indirect in sport, toate ar trebui sa aiba pe mai departe ca tinta apararea blazonului si a mostenirii olimpice de pina acum, care nu-i una de colo: dupa Atena 2004, Romania a ocupat in materie de medalii all time locul 13! Asta asa, ca o chestie de orgoliu national. Numai ca Jocurile Olimpice de la Beijing au developat o