La editura pariziană PERRIN, cea mai mare şi mai importantă editură franceză specializată în lucrări istorice, a apărut de curînd o Istorie a României, de la geto-daci pînă la actuala preşedinţie a statului român şi la integrarea în Uniunea Europeană. Autorul său, istoricul de origine română Traian Sandu, este profesor la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle.

Este o carte eveniment această Histoire de la Roumanie, şi nu doar fiindcă vine pe terenul sărac al istoriilor României scrise de autori francezi. Sintezele de acest tip sînt foarte puţine, cartea lui Traian Sandu fiind, după Histoire de la Roumanie de George Castellan (1984) şi Histoire des Roumains de Catherine Durandin (1995), a treia în ultimii patruzeci-cincizeci de ani. Studiile tematice franceze cu subiecte de istorie românească sînt incontestabil mai numeroase, însă calitatea lor e deseori afectată de oportunisme ideologice şi de mode sau pseudomode intelectuale. Ceea ce, mai ales în chestiunile de actualitate, le apropie riscant de jurnalistica militantă şi inevitabil partizană, dacă nu chiar le transferă cu totul în acest expansionist domeniu dubios. Or, cea dintâi constatare pe care o impune această nouă Istorie a României este soliditatea ei ştiinţifică. E o lucrare temeinică, sobră şi aşezată ca arhitectură, academică fără a fi greoaie şi doctă fără a fi prolixă. O carte, totodată, bogată în formulări memorabile, dar prin justeţea severă a expresiei, nu prin efecte de pirotehnie verbală. Proiectul însuşi este unul de factură auster clasică, de prezentare a unei istorii naţionale urcînd cronologic din preistorie pînă în zilele noastre. în cel mai tradiţional chip, cartea începe cu evocarea triburilor trace şi se încheie cu integrarea României în Uniunea Europeană. Un veritabil maraton istoriografic în aproape patru sute de pagini, plus încă vreo treizeci de note şi bibliografie, c