Mai neinspirat decat titlul este romanul propriu-zis, in care discutiile pueril-filosofice (cu citate din Tutea si Spinoza) alterneaza cu scene erotice vulgare.

Romanul sa crezi in imposibil (Piatra-Neamt, Ed. Crigarux, 2008) de Violeta Lacatusu are, inainte de toate, un titlu imposibil. Ramane de neinteles ce anume ne indeamna autoarea sa facem. Sa credem in imposibil, adica sa admitem ca anumite lucruri nu sunt posibile? Sau sa credem in imposibil, adica sa fim de acord ca si ceea e considerat imposibil poate fi intalnit la un moment dat in realitate?

Lasam unor critici literari seriosi, ca Mircea Muthu, sa dezlege aceasta problema. Mai neinspirat decat titlul este romanul propriu-zis, in care discutiile pueril-filosofice (cu citate din Tutea si Spinoza) dintre personaje alterneaza cu scene erotice vulgare.

Vulgare nu pentru ca activitatea sexuala ar fi vulgara, ci pentru ca autoarea, poeta, pictorita si, iata, romanciera, are o viziune satirica simplista asupra relatiilor intime dintre barbati si femei. Iata, de exemplu, cum isi reprezinta ea seducerea sefului unei institutii de catre o liftiera. Intai, portretul liftierei, pe nume Lia:

"Dogorea toata. Vesnic era rosie, rosie in obraji, ca o muscata si te scormonea cu ochii mici si negri din care parca ieseau flacari. Daca atingea pe cate un barbat, asa, din greseala - ce stramt e liftul asta - cu sfarcul cat un degetar, apoi pe acela il trecea curentul electric pana-n... degetele de la picioare." (Chiar cat un degetar?!)

Urmeaza actiunea de seducere:

"Cand el iesi din birou, Lia, zambitoare, il saluta, poftindu-l in lift. Traversand sala dinspre birou la lift, el se impiedica de mocheta usor ridicata. Ea se repezi sa-l ajute, se dezechilibra si veni cu sanul tocmai sub cureaua lui. Se indrepta repede, sprijinindu-si insa o mana pe pieptul acestuia, fierbinteala