Mircea Cartarescu: „Astept de la noile alegeri parlamentare un singur lucru: simplificarea jocului politic prin reducerea numarului de partide parlamentare“.
In trei luni vom avea alegeri parlamentare. Data nu este bine aleasa, caci in perioada respectiva va fi o succesiune de zile libere foarte tentanta pentru adeptii, tot mai multi, ai weekendurilor la munte sau la tara.
Absenteismul nostru la urne, proverbial in ultimii ani, va capata pe 30 noiembrie proportii de masa. In tarile avansate economic si ca nivel de civilizatie, indiferentismul politic are cu totul alte radacini, ca sa zic asa este unul aprobativ: cand iti merge bine, cand sistemul te duce lin din leagan pana-n mormant, n-ai de ce sa te agiti prea tare. Faptul ca nu te duci la vot arata ca viata-ti lasa timp pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat de la ea, asa ca poti evita aceasta treaba murdara care e politica. Pasionat de politica devii doar cand iti merge rau, cand vrei altceva, cand crezi ca minuscula putere a votului tau este totusi importanta si, asemenea bataii aripii de fluture care provoaca un uragan la mii de kilometri distanta, ea poate, realmente, aduce schimbarea. Doar cand crezi in schimbare te duci la vot. Cand nu vrei schimbarea sau cand n-o crezi posibila, tendinta e sa stai acasa. Molesit in primul caz, resemnat in al doilea.
Absenteismul romanesc la vot atinge proportiile celui elvetian, dar e de semn opus. Nu merg la vot pentru ca experienta mi-a dovedit ca jocu-i trucat, ca n-am in cine sa cred, de partea cui sa fiu. Ca votul meu nu conteaza. Ca ticalosii si oportunistii sunt infiltrati in toate partidele si ies ca paduchii in frunte. Nu prin indemnul traditional: „Mergeti la vot, cetateni!“ vom reusi sa aducem oamenii la urne pentru ca votul sa fie cu adevarat reprezentativ, ci prin furnizarea de candidati credibili, de alternative politice viabile
