La Denver, Colorado, în faţa a 80.000 de delegaţi, Barack Obama a fost desemnat oficial candidat al Partidului Democrat pentru alegerile prezidenţiale de la sfârşitul acestui an.
Ceea ce puţini credeau posibil la debutul campaniei, din urmă cu aproape un an, s-a întâmplat: America are primul candidat de culoare la cea mai importantă funcţie din stat. Şi din lume.
Există o prejudecată referitoare la faptul că niciodată preşedintele Americii nu va fi un negru sau o femeie.
Ironia sorţii a făcut ca de această dată, jumătatea (teoretică) de Americă „arondată” democraţilor, să aibe de ales între cele două variante imposibile. Până la alegerea finală, care va confirma sau infirma această prejudecată, mai este un pas: alegerile din noiembrie.
Majoritatea analiştilor sunt de acord că după dublul ciclu republican e rândul democraţilor să vină la putere. Adică al lui Obama. Adică al primului preşedinte negru din istoria Americii. Se va putea vedea destul de limpede că adversarii democraţilor n-au privit cu prea multă seriozitate competiţia desemnării. Altfel n-ar fi desemnat un candidat atât de lipsit de har şi de şansă ca McCain. Un om prea bătrân pentru nevoia de revigorare a Americii după experienţa unui război de uzură. Ca şi după Vietnam, America are nevoie de o perioadă de linişte. Nu McCain pare să fie cel în măsură să i-o ofere.
Partidul lui Roosvelt şi Kennedy îşi va înscrie în istoria sa - dacă Obama va ajunge la Biroul Oval - o mişcare strategică strălucită. Aceea de a oferi acelui eşalon electoral devenit majoritar un candidat care să-l reprezinte. America a încetat să mai fie aceea a categoriei WASP - albi, de origine europeană, protestanţi. Este o Americă a unui număr de etnii în care dominantă devine partea de aceeaşi culoare cu Obama. Obama însuşi, nu mai este reprezentantul curentului „King”, al păturilor defavorizate, al căror
