Zilele trecute citeam o carte şi în acelaşi timp aveam televizorul deschis. M-am surprins ascultînd cu atenţie şi plăcere povestea spusă la televizor.

Zilele trecute citeam o carte şi în acelaşi timp aveam televizorul deschis. M-am surprins ascultînd cu atenţie şi plăcere povestea spusă la televizor. Era odată o civilizaţie care... S-a terminat documentarul de la tv. Şi m-am întors la carte. Dar... abia după ce mai citisem cîteva rînduri mi-am dat seama că vocea povestitorului îmi era cunoscută, familiară, prietenoasă. Nu m-a mirat nimic cînd am auzit-o. Era Moţu. M-am simţit ca şi cum doar cu puţin timp plecasem de la el de la radio, iar acum mi se părea firesc să-l aud spunînd o poveste. Cei care pleacă trăiesc mai departe prin ceea ce au realizat, în amintirile prietenilor, în iubire. Moţu este aici. Nimeni nu i-a spus adio. Prin trecerea lui a tras brazde adînci în sufletul prietenilor şi al generaţiilor întregi. Toţi ne aşteptăm să intre firesc pe uşă şi să spună: “Bună ziua, prieteni! Bine v-am găsit!” Să intre liniştit pe uşa studioului de la radio, nu ca să ne controleze în timp ce realizam emisiuni, ci ca să se uite la noi cu drag. Atunci cînd îi plăcea emisiunea şi îi umpleam sufletul, venea direct în emisie, să ne vadă mai de aproape. Lui Moţu nu poţi să-i spui adio. Pentru că ne-a învăţat să fim veşnic tineri, să luptăm împotriva oricui dacă încearcă să ne calce pe “bombeu” idealurile. Ne-a învăţat să ascultăm muzică bună, să luptăm pentru propria iluminare, să iubim viaţa. Lui Moţu nu poţi să-i spui adio. Pentru că întotdeauna va fi cel mai tînăr şi cel mai frumos din oraşul acesta.

A urmat cursurile Liceului “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. Devine actor la Bulandra în 1961.

– Piese în care a jucat: “Antigona”, de Sofocle (regia: Alexandru Tocilescu), “Bună seara, domnule Wilde”, de Oscar Wilde (regia: Alexan