Saptamana trecuta a fost dominata mediatic de conventia Partidului Democrat din Statele Unite care l-a nominalizat formal pe Barack Obama drept candidatul acestuia la alegerile prezidentiale din noiembrie si de situatia din Georgia. Obama a fost de fapt mai degraba „incoronat” decat nominalizat intr-un montaj de show de proportii de tip Hollywood. Un candidat controversat in egala masura „adulat” neconditionat de o mare parte dintre sustinatorii sai care se multumesc sa afle ca el este „candidatul schimbarii”, fara a se intreba si in ce va consta schimbarea si criticii sai care nu vad in el decat „un costum gol inconjurat de zgomote”, dupa cum se exprima un saptamanal american.

Saptamana care incepe va fi cu siguranta dominata de conventia republicana si in continuare tot de situatia din Georgia. Am avut de altfel parte deja de un preambul atunci cand John McCain a anuntat, spre surpriza generala, ca Sarah Palin, actualul guvernator al statului Alaska este alegerea sa pentru functia de vicepresedinte. Alaturarea evenimentelor nu e doar o consecinta a unei intamplatoare suprapuneri temporale. Situatia din Caucaz a scos la iveala o fata atat de aroganta si de belicoasa a Rusiei incat multi oficiali occidentali au ramas descumpaniti.

Mai ales dupa ce rusii si-au batut literalmente joc, asa cum a facut-o si Stalin la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, de acordul intre Moscova si Tbilisi pentru incetarea ostilitatilor negociat de presedintele francez, Nicolas Sarkozy.

Ne aflam in prezent intr-un punct de cotitura nu doar in planul relatiilor dintre America si Europa pe de o parte si Rusia pe de alta, ci si dintr-o perspectiva mai larga si din acela al asezarilor geostrategice la scara planetara. Asa cum constata ministrul de externe suedez, Carl Bildt, „faptul ca Rusia a decis sa aleaga o astfel de cale inseamna ca liderii rusi