Sînt momente cînd mă opresc din drum, şi mă gîndesc la ei, la toţi cei care au fost şi astăzi nu mai sînt…
Sînt momente cînd mă opresc din drum, şi mă gîndesc la ei, la toţi cei care au fost şi astăzi nu mai sînt…
Lucram de doi ani de zile în celebra echipă a regizorului Alexandru Bocăneţ, la televiziune. O echipă, poate singura de asemenea calibru din istoria de 50 de ani a TVR: Doina Levintza – scenografie, Oleg Danovski şi Cornel Patrichi – coregrafie, Mircea Gherghinescu şi George Grigorescu – imagine, Alexandra Dorobanţu – montaj, şi eu, Ovidiu Dumitru – scenarii şi texte muzicale. La cîteva zile după noaptea de Revelion 1968, Bocăneţ îmi telefonează să vin urgent la televiziune. L-am găsit în bar la o cafea. Lîngă el, doi băieţi. Primul, mai zvăpăiat, se recomandă Florian Pittiş, zis Moţu, iar al doilea, mai melancolic, se recomandă Dan Tufaru, zis Tufi!
TRIO. Aşa i-am cunoscut pe cei doi protagonişti – trei de fapt, pentru că ulterior li s-a alăturat şi Anda Călugăreanu, celebrul trio de interpreţi al nu mai puţin celebrului serial “Profil pe 625 de linii”. Ideea a apărut în noaptea de Revelion, o petrecere în care erau numai ei. Au hotărît pe loc să facă o emisiune împreună.
BUCURIE. Rareori am întîlnit pe drumul meseriei mele un slujitor al Thaliei în care Dumnezeu să fi investit cu atîta dărnicie, o asemenea cantitate de talent, cît a putut să-i dăruiască lui Florian Pittiş. Şi comedie, şi dramă, şi tragedie, şi simţ muzical, şi voce, şi pantomimă, toate oferite cu mărinimie din partea Celui de Sus şi prin el, împărţite mai departe, publicului, cu o bucurie şi o sinceritate demnă de mari actori. Dacă ne-am aminti numai de dialogul cu Toma Caragiu, din acel “lung drum al zilei către noapte” şi poate că n-am avea nevoie de alte exemple.
Echipa R3
Prieten, şef, model, om de cultură, actor, cînt