Nu cred ca e prea tarziu. Cata vreme nu am murit cu totii nu poate fi prea tarziu. Desi, ce bine ar fi fost daca aceasta lege
s-ar fi adoptat atunci, in 1990, cand au cerut-o Proclamatia de la Timisoara si atatea persoane de buna-credinta, impotriva "oamenilor de bine" ai dlui Iliescu, interesati ca ea sa nu se aplice. Ea nu s-a aplicat atunci si asa se face ca am avut, inca in primul Parlament liber ales, fata in fata, tortionarul si victima, ca-ntr-o tragedie moderna. De fapt, isi da cineva seama ca noi chiar suntem personajele unei tragedii. Epoca insa fiind una a demitizarilor si a deriziunii, aceasta tragedie este luata, si ea, in ras, ca atatea alte fapte. Cred ca stiu de ce n-a dorit cu nici un chip Corneliu Coposu sa fie ales ceva, in statul democratiei originale infiintat de dl Iliescu: pentru a nu fi asociat direct cu nici unul dintre cei care l-au prigonit, pe el si pe cei asemenea lui. O sa spuneti ca, postum, s-a trezit, totusi, cu toti acestia la capatai, plangandu-l cu lacrimi de crocodil. Postum, nu mai statea in puterea sa sa decida si sa separe apele de uscat. Dar, desigur, astazi lucrurile stau cu totul altfel. Fostele edecuri comuniste si-au creat un statut de democrati, au fost alesi si vor mai fi. Asta, daca nu cumva de aceasta data legea ii va scoate in afara domeniului electoral. Subscriu din tot sufletul la apelul lansat de neobositul Sorin Iliesiu, desi imi pastrez intacte indoielile ca el va fi votat de Camera. Vreun civil dintre noi, cei de pe margine, ar putea sa se intrebe daca nu le va fi rusine. Cum nu le-a fost rusine sa voteze interzicerea urmaririi penale impotriva alor lor, nu vad de ce le-ar fi rusine de data aceasta. Va fi Parlamentul nostru mai bun dupa votarea, ipotetica, a acestei legi? Greu de dat un raspuns la aceasta intrebare, pentru ca fosta colaborare cu organele de represiune nu e singura pata de pe obrazul m
