Dor de Palatul Victoria
- eseu duios -
Atmosfera a fost asa cum se cadea. Solemna. Ar fi putut fi altfel? Ce naiba, se desemna, prin vointa colectiva, primul ministru intr-o tara a Uniunii Europene. Prim-ministrul Romaniei. De fapt, cativa prim-ministri. Cativa, dintre care doar unul sa ramana.
Tache si Mache - daca vreti, Mache si Tache - urmareau cu nesat, la televizor, transmisia in direct a evenimentului. Comod, acasa, cu berea pe masa, cu tigarile la indemana si fumul valatuc.
"Is buni ai naibii amandoi.", s-a pronuntat Mache.
"Mai ales Razgandel ", a nuantat Tache.
"Vrei sa spui cumva ca Prostanacu` n-are fata de premier?", a marait Mache.
"Poate vice-premier, daca se poarta frumos", a strecurat Tache printre dinti.
Berea incepea sa se incalzeasca in paharele de plastic. Mache si Tache au sorbit tacticos, cat sa simta gustul. Pe ecranul televizorului, premierul in functie incepuse sa-si insire, cu legitima mandrie, realizarile din ultimii ani. Lui Tache i se luminase fata.
"Bratianul in picioare. Datorita lui, nu mai e mult si o s-o ducem ca elvetienii."
"Vorbesti aiurea. Daca nu il trageau ai nostri de maneca, nu ii trecea prin cap sa mareasca pensile.", a precizat ritos Mache.
S-a lasat un moment de tacere. Lung si apasator, momentul. Intre timp imaginile de pe ecran s-au schimbat. A aparut un tip care tocmai iesea din apa limpede - azurie - a unei splendide piscine. Tipul avea ceva pe suflet. Nici n-a apucat sa foloseasca prosopul de baie ca a si inceput sa vorbeasca. A spus ceva. Apoi a mai spus ceva. In sfarsit, a spus si altceva, dupa care a zambit si a tacut.
Tache si Mache au inghetat. Dintr-o data le trecuse cheful de bere. Apoi, dupa o pauza ca la stopul din Piata Victoriei, Tache a mormait ceva.
"Zi-i mai tare, ca n-am inteles nimic", s-a
