• Daca domnul nu era frumos, dar mai ales intreg la minte si la trup, prin cutuma moldoveneasca ii erau scoase, ca razbunare, porecle • Femeile moldovenilor, foarte frumoase, purtau cununi de flori in par, fermecand calatorii straini • Femeile nu erau exploatate la munca pamantului, cum a fost in perioada comunista, cand s-a atins apogeul
Pe cand Basarabia mai avea dropii, iar in acel secol XVII, cu Petru Schiopul domnitor, iar curtea domneasca era mai mult din lemn decat din piatra, Iasii vazuti de calatorul francez Fourquevaux aratau destul de jalnic. Desi poate era exagerat, Fourquevaux numara atunci, in jurul manastirilor din Iasi, vreo 2.000 de case tiganesti care plateau dijba domnitorului. Ochii calatorului, nu prea incantati dupa ce avuse prilejul sa strabata Spania, o parte din Orient, au gasit, in schimb, farmecul moldovencelor. "Pe aceste drumuri, intalnim adesea 20 pana la 30 de carute laolalta (de frica pradatorilor-n.r.), iar pe fiecare era cate o fata, veneau de la targ. Erau foarte frumoase, fara gateala, cu cununile de flori in par, ca sa arate ca sunt inca de maritat...", scria Fourquevaux. Femeile erau usoare, caci cocotate pe cosurile cu oua, nu le spargeau. De altfel, Iorga adauga ca "atunci femeia era libera de munca la camp (...) Cand se vindeau mosiile, se insemnau barbatii indatoriti la munca, niciodata insa femeile: sistemul acesta de a robi femeia la munca ogorului, care a adus si la degenerarea populatiei, e o oroare economica si un act de barbarie sociala pe care epocile mai vechi nu le-au cunoscut. Toata arta noastra populara n-ar fi existat daca femeia ar fi muncit de-a valma cu barbatul la camp". Frumusetea moldovencelor, astfel recunoscuta, a fost mereu motiv de rivalitate intre barbati. Mai rau era pentru domnitorii ce, in popor, erau pocitanii.
Slutii
Eticheta politica are o istorie
