Lucrurile par să se limpezească rapid în campania prezidenţială americană. Chiar dacă preconizata Convenţie Naţională Republicană îşi amînă lucrările din cauza unui nou distrugător uragan „Gustav“, ce se repede peste sudul Statelor Unite să complice şi mai tare jocurile politice. Desemnarea oficială şi irevocabilă a candidatului Partidului Democrat la postul de preşedinte al Statelor Unite la Convenţia Partidului Democrat, ce s-a consumat în faţa a 84.000 de delegaţi şi suporteri pe „Ivasco Field“ din Denver, în persoana senatorului de Illinois, Barack Obama, deschide o nouă pagină în istoria SUA. Pentru prima dată, un candidat şi posibil preşedinte al Statelor Unite ar putea fi un cetăţean de origine afro-americană. Ceea ce era un vis şi o utopie pentru generaţiile de activişti şi militanţi pentru drepturi civile – şi care a culminat cu asasinarea pastorului Martin Luther King – poate deveni o realitate. Semn al unor profunde tranformări ale societăţii civile americane. Semn de vitalitate a unei democraţii care învaţă cîte ceva din mers, cu toate sacrificiile de rigoare. Semn că nimic nu este etern şi că mutaţiile din interiorul unei societăţi pot căpăta drept de lege. Nu vrem să întocmim un istoric al rasismului din SUA, care a continuat să făcă ravagii şi după abolirea sclaviei. Nu vrem să elogiem inutil un mecanism politic cu destule carenţe de funcţionare, mai ales că nemulţumirile „maselor largi“ au ajuns astăzi iarăşi la un punct critic. Nu vrem să facem „propagandă americană“, pe fondul unei isterii inutile, antiamericane, mai mult sau mai puţin justificate. Vrem să relevăm potenţialul ascuns al unei societăţi care, în doar 200 de ani, a construit şi a perfecţionat din mers un mecanism al democraţiei ce nu poate fi neglijat. Să lăsăm pentru o altă ocazie observaţiile noastre legate de trecutul Americii. Ne interesează, aici şi acum, alegerile prezidenţ