Se spune că e nevoie de trei ani pentru ca o relaţie să se consolideze. La fel, de şapte pentru o căsnicie. Nimeni nu s-a gîndit pînă acum să vehiculeze astfel de numere pentru proiecte culturale. „Dramaturgia Cotidianului“, programul de cercetare şi creaţie al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj, o face: cinci e cifra magică. Pentru că cinci e număr impar, de dragul echilibrului, echipa DC a beneficiat de un partener (cel mai important) cu soţ: Teatru 74 din Tîrgu-Mureş. Dar şi de spontanul şi entuziastul parteneriat cu Universitatea de Artă Teatrală a locului. Anul acesta, acolo ne-am instalat tabăra: într-un oraş ardelenesc (după dubla rundă oltenească de Tîrgu-Jiu din 2006 şi 2007) cu aproape 150.000 de locuitori din care să ne extragem subiecţii. Ce subiecţi? La fel ca vara trecută, tinerii între 15 şi 25 de ani (limite maleabile, în fond), pe care să-i căutăm la preferinţe culturale, cercuri sociale şi proiecte existenţiale. Cortul „mai mic“, cel de workshopuri şi diseminare a seminţelor culese de pe teren, a fost înfipt, cum spuneam, în bastionul Teatrului 74, păzit cu străşnicie de directorul Nicu Mihoc, o gazdă nu doar tolerantă şi răbdătoare, ci şi cu multă, multă bună dispoziţie. De bună dispoziţie s-au făcut vinovaţi mai ales participanţii. Adică, să ne-nţelegem: de o dispoziţie bună de muncă. Pentru că, în pur stil socialist (pardon, ne scuzaţi!), cincinalul DC, înfăptuit aşa cum trebuie, în cinci ani, nu în patru şi jumătate, s-a sărbătorit prin muncă. În primul rînd, prin acel „supliciu“ care nu depinde nici de teren, nici de disponibilitatea fizico-afectivă a taberiştilor şi care există în fiecare an: workshopurile şi întrunirile de „analiza muncii“ (care nu, nu au fost, à la Mazilu, mai importante decît munca însăşi!). Începutul a fost, desigur, selectarea preferenţială a temelor şi subiecţilor. Se anunţă aşa: patru idei care mor în f