Filmul „WALL-E“ arată cine strânge gunoiul în urma oamenilor.

1 /.

Pentru cine nu cunoaşte numele lui Andrew Stanton, poate că titlul „Finding Nemo“ le împrospătează memoria instantaneu. Stanton s-a aflat în spatele acestei poveşti „oscarizate“ în 2004 drept cel mai bun film de animaţie. Anul acesta „loveşte“ din nou, tot pe tărâmul animaţiei, cu o poveste care are toate şansele să fie remarcată de bătrânul Oscar: „WALL-E“, care are premiera mâine pe ecranele româneşti. Stanton nu este numai un excelent regizor de animaţie, dar şi un remarcabil scenarist. Lui îi aparţine povestea din „Finding Nemo“, la al cărui scenariu a colaborat, la fel cum a colaborat şi la scrierea lui „Toy Story“ (1 şi 2), „A bug’s life“ şi „Monsters, Inc.“.

„WALL-E“ este povestea lui originală, despre un robot singuratic şi nostalgic care a fost lăsat pe Pământ pentru a-l curăţa de deşeuri. Pe la începuturile secolului 22, după ce o megacorporaţie a preluat practic toate serviciile economice de pe Pământ, planeta a devenit de nelocuit din cauza gunoiului nereciclat. Ca urmare, oamenii au fost evacuaţi pe nave spaţiale pe care toate nevoile le sunt asigurate de roboţi, în timp ce sute de mii de alţi roboţi, sub numele de WALL-E (Waste Allocation Load Lifter Earth-Class - Ridicător de greutăţi pentru distribuirea deşeurilor, din clasa Pământ), rămân să cureţe mizeria în cuburi compacte care apoi sunt înghesuite în nişte turnuri înalte.

Pământul prea toxic

Prin anul 2110 se constată însă că Pământul este prea toxic pentru a mai putea fi vreodată locuit de oameni, iar roboţii-curăţători şi Pământul sunt abandonaţi total. Şi totuşi, aproximativ 700 de ani mai târziu, un WALL-E încă îşi face datoria. Când naveta Axioma decide să investigheze posibile urme de viaţă pe Pământ şi EVE (Extraterrestrial Vegetation Evaluator - Evaluator de Vegetaţie