- Istoric - nr. 174 / 6 Septembrie, 2008 Personalitatea lui Romulus Guga este marcanta pentru literatura actuala, iar lucrarile sale se inscriu intr-o maniera exemplara pentru personalitatea si spiritul sau. Din fericire, nu l-am uitat, iar lucrarile dedicate acestuia, ca de exemplu cea a d-nei Mariana Cristescu si a d-lui Nicolae Baciut, "Romulus Guga - Barci in amurg", sau cea a d-lui Cornel Munteanu, "Romulus Guga - Polifonia unei voci", aduc la lumina personalitatea si imaginea unui scriitor pentru care omul si firea sa nu au ramas o enigma, iar genurile literare sunt doar concepte, dovedind ca poate sa transceanda etapele pe care altii le parcurg intr-o viata. Aniversarea din acest an este un omagiu meritat adus scriitorului si omului Romulus Guga tocmai prin scoaterea la lumina a celui pentru care este vital a trai printre oameni si a-i iubi ca popor si constiinta. Romulus Guga s-a nascut la 2 iunie 1939, la Oradea, si a murit la 18 octombrie 1983, la Targu-Mures. Debuteaza cu versuri, trecand mai apoi prin proza si ajungand sa se remarce si in dramaturgia romaneasca. Debuteaza in 1958, cu poezia "Strungarul", in revista "Tribuna", iar apoi activitatea sa profesionala va evolua, ajungand redactor-sef al revistei "Vatra" din Targu-Mures, de la infiintarea ei, in 1971, pana in 1983. A publicat volumele de versuri "Barci parasite" (1968), iar activitatea sa de prozator a fost imbogatita prin publicarea romanelor: "Nebunul si floarea" (1970), "Viata postmortem" (1972), "Sarbatori fericite" (1974) sau "Adio, Arizona" (1974). Evolutia spre dramaturgie este reflectata in piesele de teatru: "Speranta nu moare in zori", "Evul mediu intamplator", "Noaptea cabotinilor", "Amurgul burghez". Directiile pe care se inscriu piesele lui Romulus Guga sunt cea a politicului si cea specifica elementului dramatic manifestata prin poetic, alegoric, parabolic sau fantastic. Pleni