Cel supranumit „Omul cu şopârla“ a cucerit sistemul comunist şi cenzura necruţătoare cu cea mai simplă dintre reţete: râsul isteric. Sursa: Din cartea Matildei Caragiu Marioţeanu/“Toma Caragiu: Ipostaze“Sursa: Din cartea Matildei Caragiu Marioţeanu/“Toma Caragiu: Ipostaze“
1 /.
Marelui actor de comedie Toma Caragiu îi era o frică teribilă că va muri într-un accident. Poate părea ciudat pentru un om care a ajuns celebru tocmai pentru riscurile la care se expunea rostind monologuri „cu adresă“. Din câte se pare, maestrul „şopârlelor“ la televizor se temea de avion, de exemplu, dar nu şi de regimul comunist. Cei care l-au cunoscut spun că explicaţia e, de fapt, simplă: Toma Caragiu îi făcea să râdă chiar şi pe cei din conducerea PCR. „Evenimentul zilei“ şi Miliţia spirituală încheie astăzi serialul „Cortina roşie“ cu o poveste despre un mare actor de comedie care a luat în râs Puterea, zâmbind de la masa lor.
Un actor exploziv
Vechiul prieten al actorului, scenaristul şi realizatorul TV Dan Mihăescu, e cel care, împreună cu Grigore Pop, a scris seria de scheciuri care l-au consacrat pe marele comic ca unul dintre puţinii care îşi permiteau să facă ironii la televiziune pe seama regimului. Iniţial, povesteşte umoristul, în 1969, când au demarat proiectul monologurilor rostite de Toma Caragiu la TVR, părea că România câştigase „un pic de libertate“. „Pe atunci, lumea nu prea era obişnuită cu aşa ceva, la televizor erau transmise bancuri penibile, cu o tematică pe măsură: ambalaje şi borcane“.
Încă de la apariţie, Toma părea o bombă gata de detonare: dacă mişca o sprânceană, gestul primea o încărcătură explozivă. Toată lumea înţelegea că era ceva la mijloc. „Ţin minte că la un moment dat, Toma avea o replică «La noi e bine», simplu spus, iar Toma a rostit-o «La noi... e bine?», cu semnul întrebării. Avea el talentul ă
