Poate deveni prospera si competitiva o tara care nu da doi bani pe cuvintul dat si pe stabilitatea institutiilor sale? Raspunsul trebuie sa-l dea nu doar clasa politica romaneasca, ci, in ultima instanta, fiecare dintre noi. "Mie nu-mi place sa facem o lege pentru un singur om, iar modificarea acestei legi il tinteste practic pe conducatorul DNA, astfel incit presedintele sa nu se poata opune la numirea unui alt candidat". Declaratia ii apartine senatorului UDMR Peter Eckstein Kovacs, unul dintre putinii parlamentari decenti de pe scena politica autohtona, si aseaza fara echivoc in lumina potrivita decizia luata joi in Comisia Juridica de la Senat cu votul solidar al reprezentantilor coalitiei PSD - PNL - PC - PRM. Observatia sa e mai mult decit o delimitare politica fata de o hotarire pe care el o considera incorecta, pentru ca, in subtext, explica de ce e Romania e, pina la urma, o tara atit de prost guvernata. Intr-adevar, una din conditiile indispensabile pentru o buna guvernare e stabilitatea institutionala. De altfel, intr-o carte remarcabila, "The Future of Freedom",Fareed Zacharia,, editorul saptaminalului american "Newsweek International", explica de ce doar alegerile libere, democratia in general, nu fac automat o tara prospera si competitiva. Pentru asta e nevoie de existenta unui stat de drept, adica de institutii solide si functionale, de un sistem de justitie independent, de un cadru care sa impuna respectarea contractelor. Or, politicienii nostri ignora constant, cu sau fara stiinta dar sigur cu nonsalanta, aceste aspecte, facind imediat trimitere la legitimitatea lor de "alesi ai poporului". De ani si ani de zile, la noi se recurge pe fata la "formule smecheresti" prin care se schimba din mers cadrul institutional, prin ordonante de urgenta sau in Parlament, ori de cite ori cel existent ii incurca in vreun fel pe decidenti. Cind fostul PDSR, actualul