Candva, prin 2004-2005, Traian Basescu avea o formidabila priza la electorat. Se ducea prin tara si era intampinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor si oamenii isi lasau treburile deoparte, inghesuindu-se in fata micului ecran, pentru a-l vedea si a-l asculta pe presedinte. Intre timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea si-a pierdut increderea in "farul calauzitor" de la Cotroceni. Locul unei armate de sustinatori a fost luat de o camarila din ce in ce mai restransa, care, foarte curand, dupa esecul PD-L la alegerile parlamentare, il va abandona fara regrete. Anton Bacalbasa a scris, acum un secol si ceva, un pamflet intitulat "Trece alaiul...".

Dupa ce il vom parcurge impreuna, vom avea surpriza sa constatam ca, in materie de slugarnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: "Nu, alaiul de lachei n-are rusine. Inconjurand pe marele lor Dalai-Lama, eunucii eleganti vor sa ne arate ca pe ei nu-i atinge nici suferinta milioanelor lasate prada mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din vai si din munti, nici doliul ce au intins in fundul satelor calicite si devastate. Alaiul trece mandru pe strade, pintenii zornaiesc, coifurile sclipesc, iar uralele ragusite si nechezatul cailor ne spun ca bucuria a cuprins ceata de trantori si de ieniceri... Traiasca regele! Si-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, in mijlocul acestei betii voite, nici un glas nu se ridica spre a spune oamenilor de carnaval ca veselia lor este o sfidare aruncata tarii reale. Fara-ndoiala, este o adanca prapastie intre cohorta celor ce petrec astazi si intre gloatele flamande si chinuite, pentru care viata e un lant de nesfarsite mizerii! Armata e inca in satele pustiite, inca nu s-a stins agonia celor raniti, inca nu s-a uscat sangele varsat, inca nu s-a racit tarana sub care zac victimele procurorilor si iata ca stapanitori trufasi apar in convoi cu frun