Un raport de o jumatate de pagina de comentarii men­tale la o pagina citita de carte este o dovada buna a ca­litatii textului. O carte e buna atunci cand, de la pri­mele pagini, esti invitat intr-un spatiu de gandire in care intrebarile si raspunsurile formulate de autor aduc alte in­­­trebari, la care autorul poate sa nici nu se fi gandit. Mai grav este daca cititorul stie, din capul locului, raspun­su­rile pe care autorul pare sa le ignore. Din prima categorie face parte, insa, Le Grand dégoût culturel (Marele dez­gust cultural, Seuil, 2008), un eseu interesant prin tema, discutabil in argumentare, generos in provocari, scris de Alain Brossat. In primul rand, paradoxala mi se pare pozitia unui gan­ditor de stanga care face o critica de pe pozitii con­ser­vatoare la adresa democratiei culturale de astazi. Pe scurt, iata teza autorului: societatea occidentala contem­po­rana se afla in plin proces de uniformizare datorita adop­tarii unui mecanism de functionare sociala de tip cul­tural, in locul unuia de tip politic. Politic, pentru Bros­sat, este momentul diviziunii sociale; cel al separarii ape­lor, al razboiului generalizat, dialectic, desigur, momentul opozitiilor efective, cel al discriminarii structurante. In schimb, cultural este un regim social nivelator, care to­pes­te diviziunile si care reconciliaza divergentele, adu­can­du-le la cativa numitori comuni, cum ar fi ecolo­gis­mul, teama de boli, divertismentul. Politicul de astazi este, de fapt, antipolitic, in masura in care, sub numele de cetatean, individul democratiilor contemporane nu mai este invitat sa participe la elaborarea unui spatiu public de decizie si executie normativa altfel decat ridi­cand mainile in aer. Indiferentierea a devenit, scrie Bros­sat, "pivotul sau operatorul esential al noii nor­ma­ti­vi­ta­ti democratice". Opunandu-l pe Cicero lui Platon, ese­istul francez opune doua viziuni asup