De curînd, directorul Centrului Naţional de Dans Contemporan şi-a aniversat ziua de naştere. Îi urăm“La mulţi ani”.
Nu-şi doreşte să se întoarcă în timp ori să schimbe ceva din ceea ce a fost. Mihai Mihalcea se consideră un om foarte norocos, care obţine totul cu foarte mult zbucium. De curînd, directorul Centrului Naţional de Dans Contemporan şi-a aniversat ziua de naştere. Îi urăm“La mulţi ani”.
“La moment aniversar pregătesc alături de colegii mei ultimele detalii pentru deschiderea stagiunii Centrului Naţional al Dansului, cu proiectul «Anticorp», al Vavei Ştefănescu. De altfel, mă pregătesc şi pentru cîteva spectacole pe care le voi avea curînd la Viena, Bucureşti şi Bologna şi încerc să mă bucur cît pot de toamna care începe şi de prietenia cîtorva oameni deosebiţi pe care îi am în preajmă. Despre începuturi... am ajuns la Liceul de Coregrafie din proprie iniţiativă, în clasa a IV-a, fără ca părinţii să ştie. Am trecut cu bine o preselecţie şi abia apoi le-am spus că trebuie să dau şi un examen. Am reuşit. Prin clasa a VII-a am întîlnit doi oameni care m-au făcut să iubesc dansul: Ioan Tugearu şi Adina Cezar. Le datorez foarte mult. De prea multe ori artistul e egoist, plaisirist, centrat exclusiv pe ceea ce simte şi crede el. Nu ştiu însă dacă emoţiile acestuia sînt suficiente şi, oricum, nu cred că trebuie să comparăm emoţiile între ele.
Este reconfortant să ai o sală care te aplaudă, dar eu sînt genul mai lucid. Nu mă îmbăt cu apă rece. În afara perioadei actuale în care trăiesc şi pe care mă străduiesc inutil să o înţeleg cu toate aberaţiile ei, dar şi cu părţile ei frumoase, nu mă declar un cunoscător atît de profund al vreunei alte perioade istorice, astfel încît să mă hazardez alegînd cu uşurinţă altceva. Glumind puţin, poate că aş alege momentul Genezei, pentru a putea înţelege mai bine ce e