LEGENDE ● Istoria povestită în tihna unor fotografii
Procesul cu Ucraina, de la Haga, pentru Insula Şerpilor a reaprins interesul românului pentru istorie. Al românului care, desigur, ştie ceva istorie. Care a auzit de Insula Şerpilor, iar despre Marea Neagră n-are doar cunoştinţe turistice.
LEGENDE ● Istoria povestită în tihna unor fotografii
Procesul cu Ucraina, de la Haga, pentru Insula Şerpilor a reaprins interesul românului pentru istorie. Al românului care, desigur, ştie ceva istorie. Care a auzit de Insula Şerpilor, iar despre Marea Neagră n-are doar cunoştinţe turistice. Este şi cazul lui Laurenţiu Toma, fostul director al Casei de cultură a studenţilor din Bucureşti, numită în timpul comunismului "Grigore Preoteasa", instituţie cu o viaţă interesantă dacă ne gîndim că de conducerea "studenţilor" sînt legate numele lui Nicu Ceauşescu, dar şi altele, binecunoscute astăzi în lumea politică.
Patru personaje pe nişte stînci, o fotografie mică, gri, zimţată. Un laborator foto ar face din ea minuni, ai putea jura că e făcută ieri. E însă din 1935, stîncile sînt de pe Insula Şerpilor, iar insula aparţinea pe atunci României. Laurenţiu Toma are o sumedenie de poze de familie, iar unele, făcute acum şaptezeci de ani, "sînt al naibii de actuale".
"Legenda lor o ştiu de la ai mei, eram prea mic, povesteşte Laurenţiu Toma. Bunicul meu, Take Ionescu, fără nici o legătură cu marele politician conservator poreclit Tăchiţă Gură de Aur, era şeful Portului Sulina. Era prin anii ’30. Îşi strînsese familia la Sulina, aşa că viaţa noastră era legată de portul de la gurile Dunării, de lumea aceea pestriţă, plină de negustori, avea un farmec extraordinar. Aveam să aflu, eram copil, că personajele lui Jean Bart chiar existaseră. Pe un nepot al cafegiului Marulis din «Europolis» aveam să-l am cafegiu la Costineşti, cînd eram d
