„Lech Walesa reprezintă arhetipul polonez [...]. Este drumul nostru de la micime la măreţie. El este în noi şi noi sîntem în el. Mă refer la generaţiile care au crescut în Republica Populară Polonă. În el este conformismul nostru, micile noastre minciuni, provincialismul nostru, strigătele noastre – adeseori la beţie – «Jos dictatura roşie!». Însă sînt în el şi clipele noastre de măreţie şi eroism, de mîndrie, capacitatea de mobilizare naţională şi iertare“. Aceste rînduri nimerite le-a scris istoricul Marcin Zaremba în paginile săptămînalului varşovian Polityka, în recenzia dedicată cărţii scrise de către Slawomir Cenckiewicz şi Piotr Gontarczyk, Poliţia politică şi Lech Walesa – adaos la biografie. Autorii acestei cărţi susţin, pe baza documentelor SB şSecuritatea poloneză – n.t.ţ, teza conform căreia Walesa a fost în tinereţe un colaborator zelos al serviciilor secrete comuniste, cu pseudonimul Bolek. Precum şi că deciziile pe care le-a luat ulterior, inclusiv în perioada în care a fost preşedinte al Poloniei, ar fi stat tot sub influenţa acestei colaborări. Dezbaterea pe care a stîrnit-o această carte a însufleţit încă o dată discuţiile referitoare la lustraţie, dar şi la sensul şi direcţia tranziţiei poloneze de la dictatura comunistă la democraţie. Legăturile autorilor cărţii cu fraţii Kaczynski, adepţii unei atitudini anticomuniste extreme, sînt foarte vizibile. Întregul adevăr despre implicarea lui Lech Walesa în colaborarea cu serviciile comuniste – nu îl vom afla probabil niciodată. Istoricii care critică amintita carte atrag atenţia asupra lipsurilor din documentaţia care ar trebui să dovedească colaborarea benevolă şi conştientă a lui Walesa. Precum şi asupra faptului că autorii au făcut un abuz, interpretînd toate neclarităţile în defavoarea lui. În anii trecuţi, s-a dovedit fără nici un dubiu faptul că, în prima perioadă a anilor ’80, SB a redact