11 Septembrie 2001 a însemnat, înainte de toate, un uriaş eşec de intelligence american şi aliat. Sutele de miliarde de dolari cheltuite în domeniul militar şi de securitate de SUA şi ceilalţi membri ai NATO nu au putut preveni atacuri cu mii de morţi nevinovaţi.
Au trecut şapte ani de la sîngeroasele atentate teroriste. Cel mai puternic stat al NATO a fost lovit chiar pe teritoriul său de un inamic fără tancuri, blindate sau rachete. Reţeaua islamică a folosit avioane comerciale, lucrînd în deplină conspirativitate timp de mai bine de trei ani, la comanda teroristului numărul unu al planetei, Osama bin Laden. O serie de lideri ai reţelei Al-Qaeda au fost capturaţi sau ucişi de atunci, în frunte cu organizatorul atacurilor din New York şi Washington, Khalid Sheik Mohammed. Dar sauditul Osama şi adjunctul său, egipteanul Ayman al Zawahiri, sînt încă de negăsit.
Ei au beneficiat de expertiza unei gherile bine antrenate în anii ’80 împotriva sovieticilor, care invadaseră Afganistanul. După 10 ani, uriaşa armată a URSS s-a retras învinsă, eşecul usturător fiind acoperit de ampla mediatizare a căderii Zidului Berlinului şi a comunismului în Europa de Est. O forţă impresionantă, formată din mercenari islamici veniţi din toate colţurile Orientului Mijlociu, Africii sau Asiei.
Cartierul general stabilit la Khandahar şi reşedinţa lui Osama de la Tarnak Farms au devenit centre de comandă ale terorismului mondial. Cu banii saudiţi, instructaj CIA, informaţii, logistică şi resurse umane din partea serviciului secret pakistanez ISI, plus forţa mujahedinilor afgani, reţeaua Al-Qaeda a devenit o ameninţare globală.
Aliat tradiţional al Israelului, SUA s-au transformat din sprijinitor al gherilei afgane într-o ţintă. Primul semnal a fost dat în 1993, tot la World Trade Center. Teroriştii conduşi de "Şeicul Orb", egipteanul Omar Ab
