Graţie manipulării planetare, Rusia a apărut ca o putere agresoare, gata să intre cu tancurile pe teritoriul unui stat vecin mic şi slab.

"Un nou capitol de istorie internaţională se deschide, dar paginile sale sînt încă albe" ("Courrier international")

Noi credem că, după destrămarea URSS, politica SUA faţă de Rusia aminteşte de cea a marilor puteri faţă de Germania după primul război mondial. O politică la care a fost condamnată America în ipoteza de învingătoare în cel de-al treilea război mondial, zis şi războiul rece. Această politică e definită de două caracteristici:

1) Umilirea Rusiei;

2) Încercuirea Rusiei.

Umilirea Rusiei s-a dezvăluit de-a lungul anilor de după prăbuşirea comunismului, de la tragerea de urechi a Moscovei mai ceva ca un şcolar neascultător pentru afaceri ţinînd de politica internă pînă la excluderea Rusiei din toate soluţionările diplomatice europene şi mondiale. Într-o luare de poziţie preluată de New York Times, Mihail Gorbaciov punea punctul pe i, precizînd:

"Rusiei i se vorbeşte de sus şi este mereu pusă în faţa faptului împlinit. Aşa a fost cu independenţa Kosovoului, cu abrogarea tratatului antirachetă, cu plasarea scutului antirachetă în ţările vecine, cu extinderea fără sfîrşit a NATO. Ar trebui Rusia să accepte la nesfîrşit toate acestea numai pentru că sînt însoţite de vorbe frumoase?".

Într-adevăr, în ultimii ani, liderii occidentali s-au întrecut în a face declaraţii de amiciţie Moscovei. În tot acest timp, în planul faptelor, liderii occidentali au sfidat Rusia. Şi pe drept cuvînt, nu numai elita, dar şi poporul rus se întreabă ce fel de amic e Occidentul, dacă el nu ia în considerare nici măcar o virgulă din cerinţele Rusiei.

Încercuirea Rusiei a constat în extinderea alianţei militare NATO pînă la graniţele Rusiei, în instalarea d