Acum cîţiva ani am creat şi am pus pe piaţă revista “Case din lemn”, o publicaţie fără concurenţă la acea vreme, avînd foarte mari şanse de reuşită publicistică şi financiară.

Acum cîţiva ani am creat şi am pus pe piaţă revista “Case din lemn”, o publicaţie fără concurenţă la acea vreme, avînd foarte mari şanse de reuşită publicistică şi financiară. Din nefericire, m-am asociat cu un individ care la început era mieros şi maleabil, dar a devenit în foarte scurt timp veninos şi inflexibil, ba chiar mai mult, rapace şi chiar escroc. Am avut inspiraţia şi puterea să mă retrag din afacere la timp şi nepătat, împreună cu excepţionala echipă redacţională. Cum era de aştepat, fostul meu partener a îngropat publicaţia după ce a nenorocit cîteva sute de naivi, ajungînd acolo unde îi era locul, adică după gratii…

Toată această tristă poveste mi-a fost readusă în memorie acum cîteva zile, cînd o doamnă m-a sunat pe telefonul particular să mă întrebe, senină, dacă mai fac… case din lemn. Şocat, i-am răspuns că eu am făcut doar o revistă cu acest nume şi că nu sînt constructor. Întrebînd-o de unde are, totuşi, numărul meu de telefon am aflat că din numita revistă, unde, cu adevărat îl publicasem, pentru o mai rapidă şi mai directă legătură cu cititorii. Dar treaba se petrecea acum vreo patru ani! Mi s-a mai întîmplat să constat întîrzieri în reacţia cititorilor, la publicaţiile pe care le-am condus, dar asta jur că le-a întrecut pe toate..

Reacţia tîrzie pare a fi una dintre metehnele grele ale românilor. De la individ la colectivitate. Indiferent că primim un stimul pozitiv sau unul negativ. Cetăţeanul reacţionează lent şi cînd i se oferă o oportunitate şi cînd i se face o nedreptate. Instituţiile statului reacţionează lent la orice tip de sesizare. Citeam zilele trecute într-o publicaţie prestigioasă, sub o semnătură prestigioasă un mare şi simplu adevă