Incepand cu 1935, s-a pus in valoare salba de lacuri din nordul capitalei, care au fost asanate, iar imprejurimile transformate in parcuri sau chiar noi cartiere de locuit: Baneasa, Herastrau, Colentina, Floreasca.
Un proiect nefinalizat urma sa devieze circulatia "de la bufet spre soseaua Jianu si soseaua colonel Ghica" pentru a lasa soseaua Kiseleff "la dispozitia pietonilor". De-a lungul acestei artere, a fost amenajat in anii 1936-1940 Parcul National (astazi Parcul Herastrau). Se dorea unirea Gradinii Botanice (inaugurata in 1935) cu parcul palatului Cotroceni unde "sa facem gradina noastra zoologica", iar palatul regal de vara sa se ridice pe Dealul Piscului, "in partea cea mai pitoreasca a Bucurestilor" (astazi, in zona salii Polivalenta). S-a dorit oprirea inmormantarilor in cimitirul Belu, pentru a se transforma in muzeu si pentru "nevoia de pitoresc si de aer pentru cei vii", dar mai ales pentru faptul ca cimitirul nu se mai afla in afara orasului si prezenta "un mare pericol pentru populatia atat de deasa" din vecinatate. Se pusese in lucru amenajarea unui bulevard Vacaresti, cu impadurirea dealurilor apropiate.
Pe de alta parte, "planul meu fusese ca acolo (Dealul Piscului) sa ridicam cetatea universitara, care izoleaza pe studenti si ii fereste de tentatiile vietii marilor orase". Cartierul universitar asezat "la Pisc" ar fi avut in vale "parcurile si lacurile artificiale, care se pot realiza cu mare usurinta".
Din nefericire s-a ales un alt loc, in oras, astazi fiind grupul de camine studentesti din vecinatatea Facultatii de Drept. Se initiase curand un nou proiect pentru zona Grozavesti. Fiind considerat "singura parte pitoreasca din mijlocul orasului", Dealul Patriarhiei se dorea a fi completat si transformat intr-un mic vatican roman". Incepusera lucrarile pe strada 11 iunie, dar "imprejurarile le-au oprit", macheta proiectului
