Armata romana a internat in lagarele de prizonieri din Primul Razboi Mondial (1916-1919) din Moldova cel putin 62.192 de prizonieri militari si civili (austrieci, bulgari, germani, italieni, unguri, sarbi si turci). Un caz aparte l-a constituit lagarul din Sipote (jud. Iasi) unde, potrivit unei plangeri a militarilor germani adresata generalului Mackensen, au murit 10.000 de prizonieri din cei 11.000 care au fost internati in iarna din 1916-1917. Ceea ce a urmat e bine cunoscut: Mackensen a trimis o telegrama partii romane, precizand ca pana cand conditiile prizonierilor germani nu se imbunatateau, prizonierii romani din lagarele germane aveau sa fie supusi unui tratament asemanator. Si s-a tinut de cuvant.

Guvernul roman a incercat sa replice, informand partea germana ca prizonierii romani aflati in captivitate au fost supusi unor tratamente mult mai dure. Pentru asta insa erau necesare dovezi. Sansa executivului roman a fost ca o serie de ofiteri romani evadati din Bulgaria (aliata Germaniei) au auzit de protestul generalului Mackensen si i-au aruncat manusa. In acest context, ofiterii romani au conceput un memoriu de protest pentru ofiterul german, explicand, detaliat, ca tratamentul care le-a fost aplicat nu a respectat Conventia de la Haga din 18 octombrie 1907, privind statutul prizonierilor de razboi. Astfel, toti prizonierii romani au fost jefuiti de militarii bulgari. Cei care s-au opus au fost batuti, iar unii chiar injunghiati cu baionetele si omorati, asa cum s-a procedat cu maiorul Delvescu din Regimentul 4 Infanterie. La Haskovo, ofiterii care au refuzat sa munceasca au fost dusi in piata publica si batuti. Dormeau pe scanduri, fara saltele si perne, iar la medic erau dusi numai daca aveau o temperatura de 42 de grade. In schimb, la Sipote, doctorul Bacilieri - reprezentantul Elvetiei, stat insarcinat cu reprezentarea intereselor Puterilor Cen