Google nu are nicio vina: este un motor de cautare care, ca orice motor, nu asculta decat de legile mecanicii sau, daca imi ingaduiti un ricoseu, ale "gandirii salbatice". Care gandire, potrivit eroului pe care il omagiem in aceste randuri, "codifica sau clasifica riguros, sprijinindu-se pe opozitii si pe contraste, universul fizic, natura vie si omul. Ea (gandirea salbatica) isi gaseste principiul intr-o stiinta a concretului, intr-o logica a calitatilor sensibile, pe care o putem intalni in diferite activitati de tipul bricolajului".
Sa revenim: o cautare operata cu masinaria sus-pomenita in dreptul numelui Levi Strauss te trimite direct printre blue-jeans. Mai la vale in ordinea preferintelor (de fapt a traficului internaut, randuit pe criterii cantitative) se iteste dintre cusaturi si denimuri si primul link catre Claude Levi-Strauss, cel mai important antropolog al veacului XX, un "maitre - penser" care si-a refuzat obstinat, o viata intreaga, aceasta calitate. Situarea lui la coada listei ne trimite in plina dezolare a concretului, intr-un pustiu al bricolajului, in care sufletul, morala, virtutea si talentul se straduiesc zadarnic sa-si afle motorul de cautare potrivit. Anul acesta, autorul Tropicelor triste implineste, pe 28 noiembrie, 100 de ani.
Citeam cu cateva luni in urma, intr-o frumoasa evocare de presa a unui apropiat al sau, ca Levi Strauss inca mai discuta, la cei 99 si ceva de ani ai sai, cu discipolii, are energia sa se lanseze in polemici si, chiar daca absent de o vreme din viata publica si din activitatea stiintifica propriu-zisa, mai gaseste puterea sa fie nu doar un om viu, ci si un creier scormonitor. In sedinta publica din 27 iunie 1974 a Academiei franceze, cand era primit in sanul institutiei "nemuritorilor', pe fotoliul cu nr. 29, lasat vacant de Henry de Montherlant, dl. Claude Levi-Strauss spunea in discursul de recepti