O data cu prabusirea Uniunii Sovietice parea ca au fost stabilite noi reguli care sa guverneze relatiile internationale in Europa Centrala si de Est si in Asia Centrala. Cuvintele-cheie erau independenta si interdependenta, suveranitatea si responsabilitatea reciproca, cooperarea si interesele comune. Notiuni fundamentale care merita a fi salvgardate. Criza din Georgia a oferit insa o brutala trezire la realitate. Imaginea tancurilor ruse intr-o tara vecina, la comemorarea a 40 de ani de la invazia sovietica din Cehoslovacia, a aratat ca tentatia politicii fortei ramane in actualitate. La vechile falii de demarcatie, ranile supureaza inca. Rusia este in continuare neimpacata cu noua harta a Europei. Incercarea unilaterala a Moscovei de a redesena aceasta harta prin recunoasterea Abhaziei si Osetiei de Sud marcheaza nu doar sfarsitul perioadei post-Razboi Rece; ea reprezinta un moment care obliga statele sa se edifice asupra pozitiei lor in problemele semnificative ale statalitatii si dreptului international.

Presedintele rus, Dimitri Medvedev, spune ca nu-i este teama de un nou Razboi Rece. Noi nu ni-l dorim, iar el are o mare responsabilitate in a nu-l incepe.

Ucraina este un exemplu graitor pentru beneficiile ce se acumuleaza atunci cand o tara isi ia destinul in propriile maini si cauta aliante cu alte state. Alegerile pe care le-a facut nu ar trebui privite ca o amenintare la adresa Rusiei, dar independenta sa necesita un nou tip de relatie cu aceasta – una intre egali, nu una intre sluga si stapan.

Rusia nu trebuie sa invete o lectie gresita din criza georgiana: principiile precum integritate teritoriala, guvernare democratica si lege internationala nu au voie sa fie reversibile. Rusia a aratat ca poate invinge armata georgiana. Dar astazi ea este mai izolata, mai putin respectata si se bucura de mai putina incredere decat in urma cu o