În familiile recompuse, copiii au în mod frecvent tendinţa de a respinge autoritatea părinţilor vitregi. La rândul lor, şi aceştia sunt dezorientaţi şi nepregătiţi pentru relaţia cu

În familiile recompuse, copiii au în mod frecvent tendinţa de a respinge autoritatea părinţilor vitregi. La rândul lor, şi aceştia sunt dezorientaţi şi nepregătiţi pentru relaţia cu copiii partenerului.

De cele mai multe ori, când o relaţie de cuplu şi o căsnicie implică şi existenţa unor copii dintr-o căsătorie anterioară, părintele vitreg se simte stânjenit în noua ecuaţie domestică. Speranţa că îşi va iubi copiii "de import" la fel de mult ca şi cum ar fi propriii copii este de multe ori spulberată în momentul în care se confruntă cu respingerea manifestată de cei mici.

Mulţi psihologi încearcă să stabilească rolul părinţilor vitregi în educaţia copiilor. Este nevoie ca aceste drepturi să fie recunoscute legal? Trebuie să le acordăm un statut particular. Sau doar să le fie recunoscut rolul în educaţia copilului vitreg şi să primească un soi de "mandat educativ" sau un soi de "convenţie de partajare a autorităţii parentale". În legătură cu acest subiect, părerile psihologilor rămân partajate.

Sylvie Cadolle, sociolog şi specialist în problematica familiilor recompuse, susţine că pentru un bărbat divorţat, ai cărui copii sunt crescuţi de un alt tată, rolul este extrem de ingrat. "Când realizează că rolul lor de cap al familiei s-a terminat şi a fost preluat de un alt <> , bărbaţii se <> şi devin indiferenţi în legătură cu implicarea în educaţia copilului/copiilor lui", detaliază Sylvie Cadolle.

"Cei mai mulţi, când se distanţează din ce în ce mai mult de copil/copii, renunţă preventiv la atenţia acordată acestora, pentru a nu intra într-o competeţie cu "rivalul". Deşi partajarea educaţiei unui copil ne pare o idee seducătoare, în societatea actuală exist