PIB record la jumătatea lui 2008: peste 9 la sută. O ţară din vestul Europei ar sparge nori cu un astfel de ritm al creşterii economice. Noi, în schimb, suntem "onoraţi" cu scepticism şi cu avertismente.

PIB record la jumătatea lui 2008: peste 9 la sută. O ţară din vestul Europei ar sparge nori cu un astfel de ritm al creşterii economice. Noi, în schimb, suntem "onoraţi" cu scepticism şi cu avertismente.

Ce ni se pune în cîrcă? Ba că economia tinde să se supraîncălzească, ba că riscăm o aterizare dură. Şi, ca o "încununare", este exprimată îngrijorarea că, în România, consumul e mai mare, mult mai mare decît producţia de bunuri şi servicii.

Unele preziceri sînt anapoda. N-au nici o legătură cu realitatea. Mai ales ameninţarea că ne-ar paşte o aterizare dură. Altele, cum sînt cele referitoare la raportul dintre consum şi producţie, constituie un avertisment ce nu poate fi ignorat. Nimeni nu poate nega, la această oră, că România are o economie în mare parte nerestructurată, care constituie o ameninţare permanentă pentru macrostabilitate. în primul rînd prin creşterea masivă a deficitului balanţei de plăţi externe.

Cum am ajuns aici? Din vina noastră. Fiindcă ne-am obişnuit să ignorăm prezentul şi să privim cu speranţă în viitor. Cînd a fost de făcut ceva, societatea românească n-a spus: "Facem începînd de azi!" A spus întotdeauna: "De mîine ne apucăm de treabă!". Dar fiecare "mîine" are... un "mîine" al său. Şi, tot aşa, de la un an la altul, de la o etapă la alta, am tot reportat proiecte. Cele referitoare la reformele structurale sînt primele care au tot fost amînate. Din punct de vedere subiectiv, avem şi scuze. Sau, mă rog, explicaţii. Societatea noastră a trecut, înainte de decembrie ’89, prin tot felul de momente în care i s-a cerut elan constructiv, miza fiind de fiecare dată o bunăstare viitoare. Tot aş