A fost odată un vrăjitor. Dar nu unul oarecare, ci unul deosebit. Toţi ceilalţi vrăjitori, calificaţi în domenii obişnuite, adică dispariţii de persoane şi obiecte, influenţe nefaste asupra oamenilor şi animalelor, îl luau în rîs pe vrăjitorul nostru.
A fost odată un vrăjitor. Dar nu unul oarecare, ci unul deosebit. Toţi ceilalţi vrăjitori, calificaţi în domenii obişnuite, adică dispariţii de persoane şi obiecte, influenţe nefaste asupra oamenilor şi animalelor, îl luau în rîs pe vrăjitorul nostru. Marin, nu Merlin, era calificat în vrăjitorii culinare. Ei bine, da! Era un vrăjitor căruia îi plăcea să gătească! Dar nu oricum. El sărea în ajutorul tuturor bucătarilor, al celor care făceau ceva de mîncare şi care, din cauze diferite, greşeau reţeta sau adormeau de oboseală şi li se ardea preparatul. Acest vrăjitor, datorită slăbiciunii pe care o avea faţă de persoanele care nu aveau experienţă şi inspiraţie, le venea în ajutor.
Într-o noapte, o femeie obosită după o zi de muncă dorea să prepare ceva deosebit pentru familia ei. Din ce a găsit în frigider, adică trei kilograme de vinete, un kilogram de ardei capia şi tot atît ardei verde, ceapă şi roşii la fel, precum şi patru morcovi mari, ea dorea să pregătească ceva! “Din vinete coapte fac o salată, numai că-i puţină şi îmi va rămîne ceapă. Ardeii îi voi coace, voi face salată, dar... aşa simpli... roşiile sînt doar de o salată! Morcovii... doar n-o să-i roadem!”, gîndea femeia cu năduf că nu ştia ce să facă. Şi, tot socotind aşa, o prinse un somn adînc şi nici că mai reuşi să se trezească.
O mînă de ajutorNumai că, vezi, vrăjitorul nostru, Marin, imediat a prins firul încîlcit al necazului femeii şi s-a hotărît să o ajute. A pus la copt vinetele, apoi ardeii capia şi pe cei graşi. Între timp, a tăiat fideluţă ceapa. A curăţat morcovii, i-a dat pe răzătoarea cea mare şi i-