Copiii singuri la părinţi nu sunt obişnuiţi să facă echipă cu colegii lor, dar sunt mai responsa. Sursa: Hepta
Numărul copiilor pe care îi avem sau îi vom avea îl stabilim, în general, după criterii practice: timp, bani, spaţiu de locuit. Nu ne gândim la impactul pe care-l are acest lucru asupra lor şi nici cum influenţ ează creşterea. „Copilului îi e mai uşor să crească într-o familie cu mai mulţi fraţi decât singur la părinţi“, spune psihologul Irina Apostolea.
Poziţia cronologică a copilului în familie, cum ar fi primul născut, mezin sau singur la părinţi, îi influenţează acestuia personalitatea. În acelaşi timp, noi alegem o anumită poziţie în familie, iar asta se numeşte poziţia psihologică. Adică, primul născut preferă să se comporte ca un mezin sau mezinul preferă să se comporte ca un copil singur la părinţi. Este bine de ştiut că nicio poziţie nu este mai bună decât alta, fiecare are avantaje şi dezavantaje.
„Este important să se dezvolte calităţile copilului“
„Nu este importantă poziţia avută, ci ceea ce crede copilul despre poziţia sa şi cum şi-a asumat rolul. Important e ca micuţii să fie conştienţi de calităţile pe care le au şi să le dezvolte“, afirmă psihoterapeutul Anda Păcurar.
Şi diferenţa de ani dintre fraţi contează foarte mult. „Dacă între fraţi este o diferenţă de maximum patru ani, ei se vor influenţa mult unul pe celălalt. Dacă diferenţa este de peste patru ani, copilul mai mare va fi perceput de către cel mic ca fiind o autoritate care-i ţine loc de mamă sau de tată“, este de părere psihologul Roxana Ilea.
Regula de bază după care un copil îşi alege poziţia psihologică e de a fi diferit de celălalt. „Această alegere ne influenţează personalitatea, atitudinea faţă de sarcinile vieţii. A fi mezin şi a te strădui să ai calităţi de prim născut poate fi obositor şi descu