Timpul, intr-o continua si fireasca trecere ireversibila in viata popoarelor, a oamenilor, lasa marturii materiale cu semnificatii istorice si artistice, care nu isi pierd niciodata stralucirea devenind simboluri si repere demne de cele mai inalte traditii ale culturii si civilizatiei. Un astfel de simbol este si Castelul Peles din Sinaia inaugurat in urma cu mai bine de un secol din initiativa Regelui Carol I al Romaniei.
Odiseea conceperii si constructiei acestui leagan al Dinastiei romane este demna de cele mai temerare incercari ale omului de a reusi sa zamisleasca o opera de arta in conditiile nu usoare ale unei naturi capricioase, uneori ostila parca celor ce voiau s-o imblanzeasca. Construirea Pelesului a fost o adevarata odisee care s-a reflectat in paginile unei importante carti.
Mai putin cunoscuta cititorilor din zilele noastre, este o micromonografie apartinand publicistului si istoricului de arta francez Léo Bachelin, lucrarea fiind tradusa in limba romana la putin timp dupa aparitia ei la Paris. Lucrarea lui Léo Bachelin intitulata Castelul Peles a aparut la Paris in 1893 la editura "Firmin Fidiot et Cie" si in ilustrarea textului au fost folosite reproduceri dupa gravurile originale in lemn si aqua forte. Léo Bachelin a publicat cinci ani mai tarziu, tot la Paris, un catalog in cuprinsul caruia erau reproduse 212 tablouri de mare valoare semnate de reputati artisti plastici de talia lui El Greco, Rembrandt, Corregio, Rafael Sanzio, Tizian, Velasquez, Bruegel, Van Dyck, Zurbaran, Tiepolo si altii.
Luam cunostinta din paginile ei de existenta unui univers plin de culoare si nuante al imprejurimilor care au determinat geneza celebrului edificiu arhitectonic, rivalizand cu creatii asemanatoare din Europa. Scria autorul francez cu privire la cadrul natural in care a fost proiectata si infaptuita constructia Castelului