Exista in Europa vreo capitala mai urata decat Bucurestiul? De blocurile cenusii si de trotuarele vesnic sparte nu pot face abstractie nici chiar cei mai infocati partizani ai orasului. Dar printre hidoseniile arhitecturale mai noi sau mai vechi isi trag cu greu sufletul casele frumoase ale vechiului Bucuresti. Nu sunt putine dar sunt zdrentuite si semi-abandonate. Le poate salva cineva? Se poate transforma capitala intr-un oras a carui istorie vizibila sa fie spusa si de alte cladiri decat de blocurile-dormitor?
Marti, la palatul Cotroceni, s-a lansat documentul cu masuri prioritare in domeniul patrimoniului construit, siturilor istorice si naturale. Un document elaborat de Comisia Prezidentiala pentru Patrimoniu. Ramane de vazut daca activitatea acestei comisii va produce si alte efecte decat elaborarea unor documente. Insa co-presedintelui acestei comisii, prof. dr. Dan Mohanu, i se datoreaza in mare parte salvarea frescelor de la manastirea Vacaresti. Profesorul Mohanu spune pentru HotNews.ro povestea demolarii Vacarestilor, dar vorbeste si despre starea deplorabila in care se gasesc in prezent monumentele istorice ale Romaniei.
Vlad Mixich: Stiu ca ati fost de fata la demolarea Manastirii Vacaresti...
Dan Mohanu: In parte am fost, caci demolarea finala nu am vazut-o si, de fapt, nici nu as fi dorit sa o vad si nici nu as fi putut sa o vad decat strecurandu-ma, pentru ca ceea ce se intampla acolo atunci era o demolare care simula in exterior salvarea, care simula o miscare perfect controlata de Ministerul Culturii si de organismele de patrimoniu.
Partea teribila a fost ca in epoca s-a sugerat ca demolarea va fi o salvare. Se incerca cu disperare sa se obtureze pentru ochiul public actul de dezastru total, sugerandu-se ca ansamblul de la Vacaresti a suferit foarte mult de pe urma cutremurelor si ca nu exista o solutie de salv
