Pe numele unui sofer care a comis un accident mortal si care a fugit de la locul faptei Tribunalul Timis emite cel de-al doilea mandat de arestare. Iesirea din tiparele clasice a atitudinii procurorilor si magistratilor in fata unei astfel de fapte naste intrebarea daca acest sofer poate fi el insusi o victima? Nu pentru ca acum autoritatile au comis un abuz de putere, ci pentru impasibilitatea in contexte similare trecute.
Adrian Cocoana este soferul care, intr-o seara de august, si-a scapat de sub control bolidul cu care facuse raliu. Tragedia a inceput din clipa in care Ferrari-ul acestuia a ajuns de pe contrasens pe trotuar, unde a zdrobit doi tineri. Gestul care a "incununat" tragedia a fost fuga de la locul accidentului a soferului. In cele cateva minute in care Adrian Cocoana apucase sa se puna la adapost de etilotest si de interogatoriul Politiei, viata uneia dintre victime s-a stins. Un accident in aparenta ca multe alte tragedii care indoliaza si mutileza suflete si amintiri. Si finalul putea fi identic cu al multor altele, deznodamant al unei anchete cu dispensa de la cuvantul retinere, arest sau detentie. Intamplarea – miscarea spontana de protest din partea opiniei publice ori multimea de candele aprinse – a facut ca reactia autoritatilor sa fie alta. Cea fireasca, legala in fond.
Este de notorietate aplicarea cu sincope a legii, in astfel de situatii, atitudine care nu a facut decat sa creeze precedente bolnave. Periculoase. E un adevar nerecunoscut de autoritati, dar asupra caruia, in acest proces, incercase sa marseze un om care, se presupune, cunoaste regulile dupa care functioneaza sistemul. Inainte ca magistratii sa respinga cererea de cercetare in libertate, avocatul soferului a cerut pentru clientul sau "un tratament egal cu cel aplicat faptuitorilor care se fac vinovati de ucidere din culpa". Adica, in aceasta etapa a anchetei, ce