Am citit in multe pagini ale inteleptilor atat cuvinte despre maretia omului, cat si despre uraciunile sale care-l coboara din regnum hominis intr-o fauna. Voi aminti numai cateva astfel de reflectii. Un filosof spune ca vom lasa aceasta lume la fel de stupida si de rea, precum am gasit-o cand ne-am nascut. Un scriitor compatimea chiar divinitatea, spunand ca lui Dumnezeu I-au reusit foarte bine legile fizice ale Universului, dar lumea omului nu I-a reusit deloc. Ar fi de prisos sa mai continui cu astfel de reflectii, caci insusi Dumnezeu S-a cait ca a facut lumea. "I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om. si a zis Domnul: Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut." (Geneza, cap. 6, v. 6-7). si a trimis potopul din vremea lui Noe.Dar, cum spuneam, sunt si cuvinte frumoase despre om; iata acest catren al lui Omar Khayyam: "Noi suntem sensul unic al vesnicului Faur / si noi esenta prima din ochiul sau curat. / Al lumii cerc l-aseaman cu un inel de aur / In care omul este rubinul incrustat."

In toate epocile au fost multi oameni care au cazut din speta lor intr-o fauna, dar tot in toate epocile s-au nascut si valori (putine, intr-adevar) care stralucesc prin veacuri, prin milenii. Ce imagine frumoasa in aceste versuri: Omul (datorita acestor valori nepieritoare) este ca un rubin incrustat in inelul de aur al lumii!

Am citit in multe pagini ale inteleptilor atat cuvinte despre maretia omului, cat si despre uraciunile sale care-l coboara din regnum hominis intr-o fauna. Voi aminti numai cateva astfel de reflectii. Un filosof spune ca vom lasa aceasta lume la fel de stupida si de rea, precum am gasit-o cand ne-am nascut. Un scriitor compatimea chiar divinitatea, spunand ca lui Dumnezeu I-au reusit foarte bine legile fizice ale Universului, dar lumea omului nu I-a reusit deloc. Ar fi de prisos sa mai continui cu astfel de r