Zaharina este unul dintre cei mai controversaţi îndulcitori prezenţi în acest moment pe piaţă. Deşi a fost descoperită de mai bine de un secol, nu este clar încă dacă este sau nu sigură pentru consum.

Înainte de a alege să consumaţi zaharină în locul zahărului sau alegeţi un produs “light” care are în compoziţie aditivul, trebuie să ştiţi bine la ce vă expuneţi. Zaharina, E954, este un îndulcitor artificial de 300 de ori mai dulce decît zahărul, dar care lasă un gust metalic după consum. Din această cauză este utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alţi aditivi ca aspartamul sau ciclamatul. Aditivul are la bază toluen, un lichid inflamabil, derivat din petrol. Zaharina este folosită în foarte multe produse

alimentare: sucuri, prăjituri, bomboane, creme, îngheţate, margarină, murături, muştar, marmeladă, gemuri. De asemenea, mai poate fi întîlnită în produse farmaceutice şi pastă de dinţi. Zaharina este preferată de producătorii din industria alimentară, pentru că este stabilă la căldură şi nu reacţionează cu celelalte ingrediente.

În 1879, cînd s-a descoperit, zaharina a fost considerată o adevărată salvare, mai ales pentru persoanele care suferă de diabet. Însă cercetările ulterioare au arătat că efectele asupra sănătăţii sînt dintre cele mai periculoase, mergînd pînă la cancer. Agenţia Internaţională de Cercetări în Cancer (IARC) a încadrat zaharina în grupa 2b, ca agent posibil cancerigen la om. E954 poate interfera cu procesul normal de coagulare a sîngelui, afectează glicemia şi funcţiile digestive. E954 a început să fie foarte utilizată după primul război mondial, cînd pe piaţă era criză de zahăr, iar popularitatea cea mai mare a căpătat-o în anii ’60, cînd era utilizată mai ales de cei care ţineau diete de slăbit.

Cercetările americanilor

Primele cercetări legate de zaharină au început în 1907 şi încă de atunci a apăr