Divortul parintilor este un moment greu de depasit de catre copil, indiferent de varsta pe care o are cand mama si tata hotarasc sa nu mai ramana impreuna.
Lumea pusa in ordine pare sa se zdruncine atunci cand parintii decid sa divorteze si il anunta pe copil ca in curand ei nu vor mai locui impreuna si ca aproape nimic nu va mai fi ca inainte.
Totul pare o pacaleala, serile in familie si sarbatorile se transforma acum, in mintea copilului, in amintiri dureroase pentru ca se nasc intrebari precum "Daca se prefaceau pentru mine? Daca s-au chinuit atatia ani, pana acum, ca sa nu imi strice mie copilaria?"
Orice ar fi, incepe cu cel mai important lucru: Nu esti tu de vina ! Nu te simti vinovat pentru despartirea lor, pentru ca ce se intampla intre doi oameni maturi, fie ei si parintii tai, numai ei stiu si isi pot explica.
Relatia lor a inceput cand tu nu venisei pe lume, deci accepta ca aceasta casnicie e un lucru, iar nasterea ta si dragostea lor neconditionata pentru tine - un cu totul altul.
Daca se despart ei nu inseamna ca te vor iubi mai putin. Gandeste-te ca povestea lor de iubire a fost sansa ta sa vii pe lume.
Impacarea cu gandul ca ei divorteaza iti va lua ceva timp, dar momentul despartirii este doar o etapa din viata ta, este o schimbare pe care trebuie sa o suporti. Te vei adapta, cu siguranta, la noua naveta de la casa tatalui la casa mamei si invers.
Nu lua nici partea mamei, nici partea tatei. Nu te simti obligat sa fii de partea unuia dintre ei, pentru ca tu crezi ca unul sau altul e vinovat. Sau daca simti ca unul a gresit, nu le-o spune. Ar fi inca o durere intr-o perioada si asa delicata.
Nu fi tu mesagerul lor, pune-i sa vorbeasca, nu fi tu cel care le poarta scrisorile. Cel mai bine este sa nu te amesteci in discutia lor. Asculta-l pe fiecare, lasa-i sa