Elena Udrea îşi imaginează că, dacă tricotează la televizor sau împarte sarmale la săraci, lumea o să aprecieze altceva decât decolteul pe care şi l-a arătat cu demnitate atunci când căuta cu polonicul în oală.
Theodor Stolojan crede că imaginea lui de om serios se umanizează dacă apare la TV în chiloţi de baie. Petre Roman îşi imaginează că poate prosti pe cineva pozând în mare liberal. Corneliu Vadim Tudor se crede bărbat dacă face spume la gură (cu pseudonim) şi repetă, la nesfârşit, aceleaşi înjurături răsuflate, într-o gazetă de doi bani. Mircea Geoană se iluzionează că va fi premier dacă s-ar întâmpla ca PSD să câştige alegerile, iar Călin Popescu-Tăriceanu socoteşte că măsurile sociale luate în prag de alegeri sunt suficiente măcar pentru colegiul din Snagov.
Aceasta e realitatea „oficială“ cu care suntem bombardaţi zi de zi. Fireşte, viaţa e în altă parte. Unde anume? I-am întrebat pe corespondenţii din ţară ai EVZ despre ce vorbesc oamenii din jurul lor. Vorbesc despre toamna care a venit brusc. În urmă cu trei zile, vâjâia aerul condiţionat, că era prea cald. Acum sunt pornite caloriferele, că e prea frig. Ploaia mocănească a amânat culesul viilor în Vaslui. Se umflă boabele, se sparg de atâta apă, se pierde rodul, se stafidesc strugurii, se duce naibii munca de-o vară şi intră la apă toate speranţele unei recolte de vis. În Argeş, oamenii vorbesc zilele astea despre cum se face ţuica. Oriunde întorci capul, auzi despre cineva care are în familie rude bolnave în fază terminală, îmi spune Nicoleta Ene, din Râmnicu Vâlcea.
Cum scăpăm de maidanezi?, se întreabă toată lumea. Cum naiba să-ţi iei o casă dacă ai un salariu de rahat? De ce nu le ia Fiscul dracului pe firmele care nu plătesc la timp salariile? Cum ne afectează criza din America? Nu va fi oare un pretext pentru noi scumpiri?
În jurul meu, spune Ovidi
